"Performanţele unei şcoli sunt reprezentate de sensurile date educaţiei, de viziunea asupra învăţării, de relaţia profesori-elevi-părinţi. Realitatea confirmă faptul că omul educat este acela care percepe dinamica existenţei contemporane. Concursurile şcolare validează munca elevilor, a dascălilor, susţinerea părinţilor într-un traseu dificil, imprevizibil, proiectat a fi legătura dintre dimensiunea interioară a individului şi ceilalţi.
   Colegiul Naţional „Gh. Munteanu Murgoci” are ca deziderat calitatea actului educaţional în ansamblul său, încurajând performanţa la orice nivel ar acţiona aceasta. Cadrul generos în care funcţionăm ca instituţie de prestigiu pentru învăţământul românesc impune o disciplină a spiritului inconfundabilă. Elevii noştri construiesc în fiecare zi idealuri, muncesc, se bucură de fiecare rezultat obţinut, văzut ca promisiune pentru excelenţă. Seriozitatea şi responsabilitatea sunt valori apropiate fiinţei lor. Profesionalismul, curajul, informaţia, angajarea sunt repere ce caracterizează profesorii, cei care dau pentru a primi recunoaştere. Îşi antrenează discipolii în competiţii înalte pentru a asocia numele şcolii doar cu onoarea. Premiile elevilor sunt laurii aşezaţi în pace peste capete înţelepte.
      Felicităm, deopotrivă, dascăli şi elevi, gândindu-ne că anul viitor va adăuga iarăşi noi performanţe pe uşa noastră a Colegiului Naţional „Gheorghe Munteanu Murgoci” ".

 Prof. Dr. COMAN ANA  

    "Îmi place Școala care declară elevul  unica instanță capabilă să controleze educația. Îmi creez o asemenea instituție în fiecare zi, prin cuvânt, privire şi trudă. Aşez momentului dorinţă şi înălțime. Mă întâlnesc în drumurile mele din clasă cu tineri frumoşi, cu pasul cadenţat între respect şi împlinire, cu spiritul întrebat de luminile bucuriei. Celor care întârzie pe lângă mine, mulţi, le ofer discret din darul primit de la alţii, profesori, părinţi, oameni adevăraţi. Convertim împreună  tăcerea în idee, cartea în ploaie, verbul în pagină, mulţumind libertăţii întru care trăim.
      Şi cu Ana Ţăranu, tânara premiată la Olimpiada Internațională de Lectură, în anii 2014, 2015, tot aşa a fost, chiar de când am aşezat primul eseu pe o hârtie albă doar pe margini. Prin forţa spiritului am cucerit centrul şi acum ne este bine. Ana dezvoltă o etică a interiorizării valorilor după un scenariu personal, antrenamentul pentru olimpiadă fiind, de fapt, un şir de dialoguri pe temele generale ale literaturii şiale culturii. Având competenţe interpretative de nivel superior, Ana găseşte în orice formă de scriere un simbol, căruia îi conferă semnificaţii insolite. Pasiunea pentru lectură, talentul, curajul, aspiraţiile înalte definesc profilul unei adolescente pentru care a şti înseamnă a munci.
    Experienţa lucrului cu Ana, de aproape patru ani, îmi validează ideea că numai cu răbdare, cu discreţie, într-un permanent schimb de idei poţi creşte un om pentru o lume, dacă nu frumoasă, măcar confortabilă, având aproape ochii săgetând, gândul ce tulbură şi îmbrăţişarea timpului victorios."
 

PINTILIE IRIS, Clasa VII B
Premiul special, Olimpiada de Limbă, comunicare şi literatură română - etapa naţională

"Olimpiada este un moment, o etapă de inspiraţie care m-a făcut să descopăr motivaţia pentru aflarea unor lucruri noi şi dorinţa implinirii unui ideal. Experienţa întâlnirii elevilor care au parcurs acelaşi drum de iniţiere ca mine a fost plăcută, regăsind în ei teama şi bucuria pe care le trăiam şi eu. Sentimentele mele erau de emoţie, fericire, implinire, imi doream să culeg cât mai multe premii şi sper să mă simt la fel şi la urmatoarea olimpiadă".


ŢĂRANU ANA MARIA, Clasa IX B
Premiul II, Olimpiada de Limbă, comunicare şi literatură română - etapa naţională
Premiul special, Olimpiada de lectură - septembrie 2015 - etapa internaţională

"Olimpiada este, şi a fost întotdeauna, catalogată şi definită ca experienţă. Te maturizează, te schimbă, te introduce într-un amplu proces introspectiv, în care reuşeşti să-ţi transformi greşelile în cunoaştere, te descoperă într-un mod cultural şi îţi permite un valid schimb de opinii cu oameni ca tine. Îţi oferă înţelegere şi discuţii cuprinzătoare, îţi deschide orizonturi şi îţi evidenţiază posibilităţi pecare, rămas cititor solitar, nu le-ai fi prevăzut niciodată. Olimpiada de română, transformată, odată cu extinderea geografică, în olimpiada internaţională de lectură, se încadrează în acest tipar al evenimentului care îşi asumă scopul înalt al expansiunii cunoaşterii în sfera amplă şigreu de apropriat a literaturii. Decizia mea de a participa la aceste competiţii a fost în mod fundamental argumentată de pasiunea mea acaparatoare pentrul ectură. O pasiune care nu a început romantic sau echilibrat sau uşor, având în vedere că nu toate carţile copilăriei mele au fost mirare şi bucurie şi încă îmi amintesc, teribil de particular, iritarea pe care mi-o provoca pagina zilnică din Emil Gârleanu, când, acum un deceniu, am învăţat să citesc. Nu istoria sau tradiţiile mele cu cartea m-au făcut să transform lectura în poate cel mai constant aspect al vieţii mele, să generez metamorfoze în dinamica relaţieidintre mine şibibliotecă, ci, mai degrabă faptul că îmi e frică, cu disperare, că la un anume punct al istoriei, voi dispărea într-o combustie spontană fără să fi aflat, înţeles şi văzut suficient din lumea asta. Vreau să ştiu în acelaşi mod în care vreau ca alţii să ştie prin mine, şi tocmai de aceea am devenit, într-un mod profund şi intim, legată de scris, de carte şi de cuvânt. Felul cum am ajuns, de la pasiunea pentru cuvânt, la participarea constantă la olimpiadă, e conturat în raport cu aceeaşi nevoie profundă de cunoaştere – particip în competiţii ca să ştiu mai mult, ca să învăţ şi să văd din mai multe perspective. Ce mi-a relevat ediţia din 2015  a Olimpiadei nu a fost totuşi legat de cunoaşterea teoretică a domeniului literar, ci mai degrabă de modul cum înţelegerea mea asupra ideii de competiţie îmi poate schimba, în profunzime, atitudinile şi reacţiile. Am ajuns la concluzia că, în final, numele vag  familiare transformate în personalităţile complexe şiseturile de opinii ale ,,adversarilor” mei, în potenţiali prieteni, munca transfigurată în numele tău scris elegant pediplome, timpul petrecut în faţa unei pagini goale a caietului deja plin de eseuri ratate, numai ca o idee nouă, inovativă să vină, satisfacţia mentorului, dar şi împlinirea aşteptăriloraltora, sunt elementele creatoare a ce înseamnă, pentru mine, performanţa. Dar ce am înţeles anul acesta la Constanța e că elementul crucial este, mai presus de orice altceva, schimbul cultural – dezvoltarea capacităţii de transfer de opinii – înţelegerea vulnerabilităţilor proprii prin analiza împreună. Schimbul de cărţi, de opinii, de poveşti rămâne, pentru mine cel puţin, principala ţintă a unei astfel de manifestări pentru că promovează, prin noi, o identitate culturală distinctă, frumoasă, capabilă de trecerea în spaţiul anacronic al istoriilor noastre personale, intersectate fericit la malul mării."

 Prof. KIŢU DANIEL  

     "Experienţa participării la o naţionala a olimpiadei este incomparabilă. Ţi se deschide brusc o alta lume, eşti provocat sufleteşte şi intelectual într-un mod cu totul inedit. O asemenea oportunitate ajunge să te schimbe irevocabil ca om. Urci pe un Everest al educaţiei care-ţi taie respiraţia. Alexandru Andra a avut şansa unei asemenea ascensiuni. A trăit o asemenea experienţă unică în viaţa de elev. Nu pot fi decât mândru de ea şi-mi doresc o colaborare cât mai fastă pe viitor cu o filoloagă de Murgoci.  I se cuvin felicitări şi urări de succes prin meandrele drumului devenirii proprii."
 

ALEXANDRU ANDRA, Clasa IX F
Premiul special, Olimpiada de Lectură ca abilitate de viaţă - etapa naţională

"Cuvântul ,,olimpiadă” mi-a indus, într-adevăr, la început, ideea greşită de ceva măreţ, glorios, ca o sală imensă de spectacol în care oricine s-ar pierde. Am crezut că aş fi un simplu spectator, în loc de artiştii de pe scenă, pe care puteam doar să îi admir. Apoi, participând la faza naţională de la Olimpiada de Lectură, am înţeles cât de frumos este acest pas spre scenă, şi am simţit că am şi eu un loc acolo. După această experienţă, sunt convinsă că mi-am făcut un prieten. Acesta nu este nimeni altcineva decât o altă faţă a mea, care m-a învaţat să am încredere, fapt pentru care sunt şi astăzi recunoscătoare."